Uda bine pamantul cu ajutorul unei stropitori fine, dus sau un pet cu dopul gaurit pana apa curge (curge, nu pica) prin gaurile de drenaj. Uda atat substratul cat si foliajul.
Intre udari pamantul trebuie sa se usuce usor la suprafata.
Daca folosesti un pamant normal de gradina, nu uda prea des, radacinile vor putrezi intr-un substrat in permanenta ud. Pana te obisnuiesti sa evaluezi din ochi, incearca cu degetul primul centimetru de la suprafata: daca e umed lasa-l, daca e uscat, uda. Intr-un substrat anorganic, granulat, pericolul supraudarii este aproape nul.
Asigura-i un nivel decent de umiditate prin pulverizari dese sau, mai simplu si eficient, aseaza vasul pe o tavita de plastic in care ai pus pietris si apa. Apa evaporata va asigura in jurul plantei umiditatea necesara. Important insa este ca apa din tavita sa nu atinga nivelul gaurilor de drenaj ale vasului, altfel pamanul va sta in permanenta ud.
Regimul de udare difera de la o specie la alta, de la conditiile spatiului in care sta ( interior/exterior, vara/iarna, vant, temperature, umiditatea aerului, etc), tipul substratului.
Un substrat anorganic va necesita udari mai dese decat un pamant normal de flori. Adapteaza programul la acesti factori.
Uita teoria cu udatul in tavita si isi ia planta cat ii trebuie. Nu e valabila la nicio specie stiuta pretabila formarii unui bonsai.
Metoda de udare prin scufundarea ghiveciului nu e gresita insa are dezavantajul ca duce la o tasare mai accentuata a pamantului iar aerarea radacinii e mai putin eficienta decat la udarea prin stropire. In plus e si mai incomoda si cere mai mult timp pentru tine.